Suprafaţa de creştere
Această zonă este destinată exclusiv creşterii şi îngrăşării melcilor, după ce aceştia au locuit 2-3 luni în pepinieră.(dupa ce au stat in carantină actiune obligatorie ori de cite ori se aduc melci noi)
Solul zonei de creştere este pregătit în acelaşi mod ca şi acela al pepinierei. Este necesară introducerea viermilor de pământ, precum şi plantarea vegetaţiei adecvate. Amplasarea de panouri din cherestea netratată şi de jgheaburi pentru alimentare sunt necesare şi în această zonă, diferenţa apare doar prin creşterea distanţei dintre ele.
Melcii selectaţi pentru a fi introduşi aici ar trebui să aibă deja o greutate de 3 – 5 grame, deşi ar putea fi aduşi chiar şi exemplarele ce cântăresc abia 1 gram dacă pepiniera este prea aglomerată.
Densitatea de melci recomandată este de 250 – 350 melci la 1 m2. Suprapopularea zonei ar inhiba şi ar scădea rata de dezvoltare a melcilor, putându-le provoca chiar şi probleme de sănătate ce pot avea consecinţe grave pentru fermier.
Baza zidurilor aceste suprafeţe este realizată fie din ciment fibros, fie din alt material rezistent: beton sau tablă subţire. Materialul este înglobat în pământ la o adâncime minimă de 30 cm, reprezentând astfel o berieră pentru animalele cunoscute că se hrănesc cu melci.
Cele mai însemnate prădătoare pentru crescătoria de melci sunt reprezentate de rozătoare, păsări carnivore, reptile: şerpi, şopârle, broaşte, insecte: furnici, cărăbuşi. Şi zona de pepinieră este expusă acelorlaşi pericole. Pericolul se va înteţi dacă nu se adoptă această măsură.
De la nivelul pământului, către nivelul acoperişului, în interiorul structurii se foloseşte un strat de protecţie din plastic dur şi rezistent. La acoperiş se prevede un gard electric pe tot perimetrul interior al zonei, pentru a contracara tentativele de evadare ale melcilor. Sistemul de anti-evadare descris pentru suprafaţa pepinierei trebuie ajustat să fie alimentat cu curent de tensiune 6 – 12 V.
Materialul de umbrire cu un coeficient de 50 – 70% se dispune deasupra gardului situat la 2 m înălţime de la sol, distanţa necesară menţinerii unui spaţiu de mişcare a fermierului în interiorul zonei.
Acoperişul exterior al zonei trebuie să fie realizat fie din materialul de umbrire (metodă recomandată), fie dintr-un împâienjeniş de fire realizat pentru a ţine la distanţă păsările, şi pentru a domoli viteza vântului ce străbate perimetrul.
Melcii sunt expuşi vânturilor puternice care nu le sunt prielnice, expunere faţă de care ei reacţionează prin încetarea hrănirii şi căutarea modalităţilor de adăpostire pentru a scăpa de condiţiile climatice adverse.
Acoperişul (din material închis) va trebui montat şi pentru a preveni sau scădea cantitatea de grindină ce cade pe pământ şi care ar putea răni exemplarele, zdrobi cochiliile sau chiar să îi omoare.
Sistemul de sprinklere este identic cu cel utilizat pentru pepinieră, ce utilizează un temporizator şi un higrometru pentru măsurarea umidităţii relative a suprafeţei.
Se poate întocmi un regim de furnizare a apei care să se combine cu condiţiile de climă: ud şi rece, fierbinte şi uscat, cald şi umed, programul depinzând de aceşti factori dar şi de momentul zilei: în condiţii de uscăciune, sistemul poate fi activat foarte devreme după amiaza pentru a menţine nivelul de umiditate / umezeală. În funcţie de intervalul temporar până la care se întunecă, sistemul va trebui activat cu 1 sau 2 ore înainte, pentru a se asigura o umiditate suficientă la nivelul solului care să uşureze mişcarea melcilor atunci când ies să se hrănească pe întuneric. Umiditatea ajută melcilor şi pentru a bea apă.
Helix Aspersa nu este un bun înotător, astfel putându-se îneca dacă ajunge într-un container în care se află lichid la un nivel de 2 cm înâlţime a coloanei. Un pârâu continu de apă ce se desfăşoară asupra corpului lor vor induce un stress până la nivelul la care melcii se vor retrage în propriile cochilii. La fel ca şi la pepinieră, plăcile de cherestea netatată vor folosi ca adăpost şi loc de recreere pe timpul zilei.
Hrana asigurată în această zonă trebuie menţinută departe de umezeală, fiind acoperită, pentru a nu o împrăştia sau a-i deteriora aspectul. Jgheaburile de alimentare trebuie să fie curăţate şi foarte bine şterse între 2 mese, la fel ca şi în cazul pepinierei.
Melcii aflaţi în zona de creştere vor consuma aproximativ 1 gram de mâncare uscată / zi, programul de hrănire putând fi planificat pentru 1 săptămână imediat după ce regimul a fost stabilit, pentru a observa atent comportamentul de hrănire şi nivelul de consum.
Dacă hrana se deteriorează sau îşi modifică aspectul, trebuie îndepărtată imediat şi înlocuită, iar regimul de alimentare va fi ajustat: la 3 – 5 zile, în loc de 1 săptămână.
Calciul necesar a fi inclus în dieta melcilor poate fi distribuit în perimetrul sub formă de calcar, melcii consumând rapid cantităţile disponibile în sol.
Melcii consumă o cantitate mică de sol în cadrul dietei, pentru a-şi procura calciul. Calcarul poate fi răspândit pe pământ în cantitate de 100 gr / m2.
Melcii sunt foarte uşor de stressat şi de aceea orice interferenţă în mediul lor trebuie făcută cât mai rapid şi mai puţin brutal.
Este recomandată o examinare regulată a melcilor pentru a determina timpuriu orice urmă de îmbolnăvire sau malformaţii ce pot indica o infecţie la nivelul întregii colonii.
Se propune utilizarea de mănuşi sau spălarea temeinică a mâinilor înaintea mânuirii melcilor.